Camera Internațională de Comerț (ICC) a publicat pentru prima dată Incoterms® în 1936 și revizuiește periodic regulile pentru a ține pasul cu practica comercială. Fiecare ediție rămâne în uz atât timp cât contractele fac referire la ea, de aceea un contract de vânzare trebuie să precizeze ce ediție aplică.
Ediția actuală: Incoterms® 2020
Incoterms® 2020 este ediția în vigoare. Edițiile anterioare rămân valabile atunci când părțile fac referire la ele, motiv pentru care un contract trebuie să numească trei elemente — regula, locul convenit și ediția:
CIF Constanta, România, Incoterms® 2020
Ce fac regulile
INternational COmmercial TERMS (termeni comerciali internaționali) repartizează între vânzător și cumpărător obligațiile de livrare: cine organizează și plătește transportul și asigurarea, cine se ocupă de formalitățile de export și import, unde are loc livrarea și în ce moment se transferă riscul de pierdere sau deteriorare.
Termenii comerciali cu aceeași denumire pot fi înțeleși diferit de la o țară la alta. Indicarea unei reguli ICC împreună cu ediția ei face ca sensul să fie același pentru vânzător, cumpărător, băncile lor și expeditor.
Regulile se aplică numai atunci când părțile le încorporează în contractul de vânzare.
Ce nu fac regulile
Incoterms® nu înlocuiesc contractul de vânzare. Ele nu reglementează transferul dreptului de proprietate asupra mărfurilor, prețul sau condițiile de plată, calitatea și specificațiile mărfurilor, sancțiunile și interdicțiile de export, forța majoră sau legea și forul de soluționare a unui litigiu. Acestea își au locul în contractul propriu-zis.
De asemenea, ele nu reprezintă contractul de transport. Ceea ce prevede contractul de navlosire sau conosamentul privind încărcarea, descărcarea, staliile și navlul se convine separat, iar un termen comercial și o clauză a contractului de navlosire pot pune același cost în sarcina unor părți diferite. Ambele trebuie citite împreună înainte de încheierea navlosirii.
Ce s-a schimbat în 2010
DAF, DES, DEQ și DDU au fost retrase și înlocuite cu doi termeni: DAT (Delivered at Terminal) și DAP (Delivered at Place). Termenii retrași se mai întâlnesc în contractele mai vechi și sunt descriși mai jos.
Ce s-a schimbat în 2020
DAT a fost redenumit DPU — Delivered at Place Unloaded. Noua denumire arată clar că locul de destinație convenit nu trebuie să fie un terminal: vânzătorul livrează atunci când mărfurile sunt descărcate la locul convenit, oriunde s-ar afla acesta.
DAP rămâne neschimbat: vânzătorul livrează mărfurile pregătite pentru descărcare, iar descărcarea la destinație revine cumpărătorului.
Termeni întâlniți în contractele mai vechi
DAF — Delivered At Frontier (ediția 2000, retras în 2010)
Vânzătorul livrează atunci când mărfurile sunt puse la dispoziția cumpărătorului pe mijlocul de transport sosit, nedescărcate, vămuite pentru export, dar nevămuite pentru import, în punctul și locul convenite la frontieră, înaintea frontierei vamale a țării vecine. Se folosește la livrarea la o frontieră terestră.
DES — Delivered Ex Ship (ediția 2000, retras în 2010)
Vânzătorul livrează atunci când mărfurile sunt puse la dispoziția cumpărătorului la bordul navei, nevămuite pentru import, în portul de destinație convenit. Vânzătorul suportă toate costurile și riscurile aducerii mărfurilor în portul convenit înainte de descărcare. Numai pentru transport maritim.
DEQ — Delivered Ex Quay (ediția 2000, retras în 2010)
La fel ca DES, cu excepția faptului că vânzătorul pune mărfurile la dispoziția cumpărătorului, nevămuite pentru import, pe cheu, în portul de destinație convenit. Vânzătorul suportă costurile și riscurile de la DES, plus descărcarea mărfurilor pe cheu. Numai pentru transport maritim.
DDU — Delivered Duty Unpaid (ediția 2000, retras în 2010)
Vânzătorul livrează mărfurile cumpărătorului, nevămuite pentru import și nedescărcate de pe mijlocul de transport sosit, la locul de destinație convenit. Vânzătorul suportă toate costurile și riscurile aducerii mărfurilor în acel loc, cu excepția obligațiilor vamale — formalitățile vamale, precum și drepturile și taxele la import — care revin cumpărătorului.
DAT — Delivered at Terminal (ediția 2010, redenumit DPU în 2020)
Vânzătorul plătește transportul până la terminal, cu excepția costurilor legate de vămuirea la import, și suportă riscurile până în momentul în care mărfurile sunt descărcate la terminal.
DAP — Delivered At Place (ediția 2010, neschimbat în 2020)
Vânzătorul plătește transportul până la locul convenit, cu excepția costurilor legate de vămuirea la import, și suportă riscurile până în momentul în care mărfurile sunt pregătite pentru descărcare de către cumpărător.
Incoterms® este marcă înregistrată a Camerei Internaționale de Comerț. Această pagină este un rezumat orientativ. Nu constituie consultanță juridică și nu înlocuiește regulile propriu-zise sau contractul de vânzare.